Cum am început...?

În toamna anului 2006 am văzut pentru prima dată 4 sau 5 lămpi Tiffany în apartamentul mamei unui prieten. Acestea străluceau în diferite puncte ale apartamentului cu o lumină colorată. În apartament era o lumină ambientală slabă, evidențiind atmosfera și lumina caldă a lămpilor, care sugerau sentimente speciale, calm, căldură, idilă, frumusețea creației. La sfârșitul unei zile obositoare, m-am așezat în camera de oaspeți, admirând lumina de la lămpile prezente.Am simțit un sentiment care m-a pus pe gânduri: „Și eu doresc așa ceva...”, exprimat într-o singură frază. Am încercat să comand lămpi vitralii de pe internet, dar parcă nu erau la fel, nu sugereau același sentiment. Altă problemă era legat de cantitățile disponibile. Ori nu erau suficiente bucăți din aplicile de perete sau lămpile pandantive, ori nu era același model cu ceea a lămpii de masă..., am renunțat la luptă, nu m-am mai ocupat de idee.

Nouă ani mai târziu, mi-am amintit din nou de aceea seară petrecută la cunoștința noastră, de apartamentul cu luminile frumoase. M-am gândit cum aș putea să produc și eu așa ceva? Oricum căutam un hobby înțelept. Nu vroiam să încep din nou să prospectez cantitățile disponibile pe internet. În schimb multe seri m-am uitat pe web, ore întregi, la lămpile lui Louis Comfort Tiffany. Știam că acestea nu sunt lămpile care pot fi comandate online sau achiziționate de la centre comerciale. Sticla este diferită, designul este diferit, acesta este ceea ce caut cu adevărat. După câteva zile, am fost hotărâtă să văd ce sunt în stare să desenez și să creez? Dacă nu reușesc ceva frumos, nici nu are sens să mă ocup în continuare de această temă. Nu am putut desena nimic, nici măcar o floare frumoasă. Am renunțat la această idee.

Un an mai târziu - scriam deja 2016 - ideea din trecut nu m-a lăsat, uneori s-a intensificat din nou și s-a încheiat întotdeauna cu aceeași întrebare: oare sigur nu aș putea să desenez ceva? - acele designuri totuși nu sunt foarte complicate. Am scos din nou blocul de desen și, nu am înțeles nici eu cum... am realizat un desen frumos. A doua zi eram „forțată” din nou să încerc un desen, pentru că nu am crezut ceea ce am văzut. Eram convinsă că desenul mi-a reușit doar în mod accidental. Și iarăși a ieșit frumos. În câteva săptămâni am cumpărat ustensilele de bază, sticlele necesare și m-am apucat de lucru.

Prima lampă era dreptunghiulară și foarte “ciudată”. A doua tot dreptunghiulară, dar deja mult mai bună, a treia lampă rotundă a fost drăguță, a patra și a cincea mi-a plăcut foarte mult. În fiecare seară le-am aprins veselă în dormitor, în living și am simțit că asta era ceea ce căutam.

Odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mult îmi plăcea să lucrez cu sticla, să proiectez, să sortez sticla potrivită și abia așteptam momentul în care lămpile au fost scoase de pe șablon. Pe tot parcursul realizării, săptămâni de muncă în șir, am văzut doar părți mici din lampă, doar detalii. Imaginea de ansamblu era numai după scoaterea ei de pe șablon și nu era niciodată identică cu imaginația mea, ci întotdeauna era mai frumoasă, mai viu colorată, astfel proiectul inițial părea și mai bun.

Pentru a obține o anumită certitudine cu privire la calitatea muncii mele, timp de doi ani consecutivi, am trimis lămpile către Asociația Americană pentru Vitralii. Ei tipăresc în fiecare an un calendar cu cele mai frumoase lămpi concepute și personalizate de artiștii din domeniu sau reproducții ale lămpilor originale Tiffany. În ambii ani lămpile mele au fost alese pentru calendar de către asociație, iar eu eram foarte mândră ca lucrările mele, concepute personal de mine, au fost publicate printre reproducțiile Tiffany.

În 2018 m-am decis să înființez societatea KK Concept Glass Art. În timpul expozițiilor vizitate în străinătate am făcut cunoștință cu multe alte tehnici, precum topirea (fuziunea) sticlei, suflarea sticlei, sablarea, tehnici de mozaic și alte fețe ale prelucrării sticlei. Decorațiuni și lucrări din sticlă frumoase pot fi văzute în lume, ele fiind un element indispensabil al designului interior modern. Posibilitățile de prelucrare sunt nelimitate, este literalmente amețitoare, nu te poți plictisi de ele, întotdeauna există o oportunitate nouă... așa că în 2020, intenționez să încep o nouă formă de prelucrare, și anume topirea sticlei. Proiectarea și fabricarea de decorațiuni interioare pe pereți, boluri decorative, alte elemente de decor, bijuterii din sticlă.

Mulți mă întreabă azi și nu înțeleg de ce este bine să lucrez cu sticla? Sticla taie, se sparge, are așchii, este greu de prelucrat. Rezultatul final contează pentru mine. Unul dintre obiectivele mele este să fac cunoscută arta sticlei în orașul meu și în țara mea. Cred că sticla a fost întotdeauna unul dintre materialele principale ale vieții umane, cum este lemnul, diferite materiale textile și alte materiale naturale. Dacă cineva devine iubitor de arta sticlei riscă să rămână dependent pe termen lung, poate chiar o pasiune eternă. Desigur, ceea mai importantă condiție este să întâlnești piese estetice de calitate bună, întotdeauna să fii atent înainte de a cumpăra un produs de calitate slabă în mall-uri, magazine de antichități, târguri etc.

În vara anului 2020, ne-am mutat într-o nouă locație unde vom continua activitatea. Echipamentul studioului oferă o oportunitate de a efectua atât activități noi, cât și cele vechi, cu utilaje profesionale, iar în viitor pot fi organizate chiar și cursuri. Planificăm ca primele noastre lucrări să fie finalizate în decembrie. Vom publica informații despre produsele noi la rubrica “Știri”. Tot acolo puteți afla noutăți despre evenimentele noi.

Vă mulțumim pentru interesul acordat!